13T_L’ECHALIER 2

 

«Nuit Blanche», Paris, 2006

 

Échalier : n. m. 1530. lat. scalarium (Larousse)

1.Sorte d’échelle permettant de franchir une haie.

2.Clôture mobile à l’entrée d’un champ.

Pârleaz : n. m. l’équivalent roumain du mot échalier.

 

Il faut se munir de courage pour enjamber l’Échalier.

 

L’Échalier, métaphore du métissage culturel, de la mixité des genres, c’est le passage entre deux mondes séparés, l’Est et l’Ouest, là–haut et ici–bas, jadis et maintenant.

Il s’agit d’une installation–performance, conçue comme un parcours initiatique dans un cloître imaginaire, parcours jalonné de compositions dans lesquelles j’ai opéré avec la majuscule «P».

Le visiteur poursuit un chemin découvrant successivement, à chaque angle du cloître, des peintures huiles sur toiles, placées côte à côte avec des miroirs, sur lesquels sont projetées numériquement ces mêmes toiles, de manière répétitive, ainsi que la lettre «P» en déconstruction–reconstruction.

En arrivant au dernier couloir, le public trouve à sa gauche L’Échalier. Après l’avoir enjambé, il découvre au centre de la cour un projecteur avec son faisceau lumineux ascendant qui représente le symbole de l’expérience qu’il vient de vivre.

Cela est le scénario du film pilote, animation 3D, présenté en boucle, à l’occasion de la « Nuit Blanche» 2006 à Paris, sur le terrain de sport du lycée «Charlemagne», terrain qui a dans son enceinte, le plus ancien vestige parisien, le rempart Philippe Auguste.

L’élément clé de l’action a été une colonne lumineuse de 1000 m, assurée par un projecteur militaire, placé derrière le grand écran sur lequel la projection a eu lieu; ainsi le faisceau lumineux virtuel se prolongeait avec ce réel.

Le terrain, a été sonorisé, avec un mixage fait de :

 

Cecilia Bartoli – Händel «Come nembo che fugge col vento»

Toaca – percussion chrétienne orthodoxe du monastère Putna

Asian Dub Foundation – «Oil»

Bourvil – «Salade de fruits»

 

«Nuit Blanche», Paris, 2006

Échalier : n. m. 1530. lat. scalarium (Larousse)

1.Scăricica permiţând trecerea unui gard viu.

2.Bariera mobilă la intrarea într-un staul.

Pârleaz : s. c. Echivalentul românnesc al termenului échalier

Trebuie să te înarmezi cu curaj pentru a sări Pârleazul.

«Pârleazul» este metafora metisajului cultural, al mixităţii de genuri; este pasajul între două lumi distincte, Estul şi Vestul, trecutul şi prezentul, Înaltul şi Abisul.

Este vorba de o instalaţie-performance, concepută ca un parcurs iniţiatic într-un cloître imaginar, parcurs jalonat de compoziţii în care am operat cu majuscula «P».

Vizitatorul urmează un traseu, descoperind succesiv, în fiecare unghi din cloître, uleiuri pe pânză plasate alaturi de oglinzi, pe care sunt proiectate digital, aceleaşi imagini, de o manieră repetitivă, asfel recompunând neâncetat litera «P».

Ajungând la ultimul culoar, acesta găseşte în stânga sa «pârleazul»; trecându-l descoperă în centrul curţii, un proiector, care cu fasciculul său vertical, reprezintă simbolul experienţei pe care a trăit-o.

Acesta este scenariul filmului pilot, animaţie 3D, prezentat în buclă, cu ocazia evenimentului «Nuit Blanche» 2006 la Paris, pe terenul de sport, al liceului «Charlemagne», teren care are, în incinta sa, cel mai vechi vestigiu parisian, fortifiacaţia Philippe Auguste.

Elementul cheie al acţiunii, a fost o coloana luminoasa de 1000 de metri, asigurată de un proiector militar, plasat în spatele ecranului gigantic pe care a avut loc proiecţia; astfel încât, fascicolul luminos virtual se prelungea cu cel real.

Tot terenul, a fost sonorizat, cu un mixaj pe care l-am facut cu :

 

Cecilia Bartoli – Händel «Come nembo che fugge col vento»

Toaca – percuţie creştin ortodoxă de la mânastirea Putna

Asian Dub Foundation – «Oil»

Bourvil – «Salade de fruits»

 

«Nuit Blanche», Paris, 2006

Échalier (Stairs): n. m. 1530. lat. scalarium (Larousse)

1.type of stairs to cross over a fence.

2.A mobile fence at the entrance of a field.

Pârleaz : n. m. the Romanian equivalent of the word stairs

.

You must have courage to climbthe stairs.

The stairs, a metaphor for cultural mix, the mix of genres, it is the passage between two separate worlds, East and West, up there and down here, then and now.

This is a performance installation conceived as a journey of initiation in an imaginary cloister, a track record of compositions, which I represented with the capital letter «P».

The visitor pursues a path, discovering it successively. At each corner of the cloister, oil paints on canvas, placed side by side with mirrors, which are projected digitally on the same canvas, repeatedly, and the letter «P»- deconstruction -reconstruction.

At the last row, the audience will find the stairs on their left. Upon stepping over, they will find themselves at the center of the courtyard with a projector’s light beam shining upwards symbolizing the experience they just went through.

This is the script driver, 3D animation, presented in a loop, on the occasion of the “Nuit Blanche” in Paris in 2006, on the sports field of the school “Charlemagne”, a site that has within its walls the remains of Philippe Auguste.

The key element of this presentation was a signal tower of 1000 m, assembled with a military projector behind a big screen, where the projection takes place to elongate the light beam into virtual reality.

The space was sonorized with the soundtrack:

 

Cecilia Bartoli – Händel «Come nembo che fugge col vento»

Toaca – Christian orthodox percussion from the Putna monastery

Asian Dub Foundation – «Oil»

Bourvil – «Salade de fruits»