_POINT DE VUE

POINT DE VUE

Pour l’ensemble de mes projets artistiques, j’ai un terme générique : «lespetitsSujets», les sujets inspirés de la réalité immédiate, du quotidien ordinaire.

 

J’avoue, ainsi, ma confiance dans la force de la discrétion.

 

Tous mes projets: «M», «OCUPAT», «3èsARTS», «CrêpusculeVILLE», «C.F.P.», «L’ECHALIERPÎRLEAZU’», «meetiquesMERCATOS», «veloLINGA», se sont cristallisés au fil du temps.

Bienvenue à Logoland ! Il est admis aujourd’hui que nous sommes tous «logotomisés» ! …

Comme en aïkido, j’essaie de détourner la force de la pub à (mon) profit.

Plus concrètement ? Je ne fais rien. Je ne force pas les choses. Je garde les yeux ouverts sur le monde et je m’efforce d’être en prise avec lui.

Tout est utilisable : la petite échelle, le porte-clés, le papier «format raisin», l’émission hebdomadaire «Vivement Dimanche», le site de rencontre «MEETIC», «velib‘» … le quotidien subtil et aérien.

C’est un art de «l’air de rien» qui me rend plus léger et plus déterminé, un état d’esprit, dont je me sens très proche.

Le fait de conjuguer l’imaginaire et la réalité, constitue l’un des axes importants de mon travail; et, aussi d’impliquer physiquement le spectateur afin que le sens émerge.

«Enjamber l’échalier» (locution roumaine qui dénote le culot), est placé dans un espace de culte; le décor religieux devient la seule alternative crédible, le seul mode pour sortir de l’autoroute sociale.

Une sorte de voyage initiatique, sinon spirituel, qui conduit le visiteur aux frontières de l’infini.

Un travail singulier sur la mémoire du lieu et une métaphore sur cette quête de l’imperceptible, de l’inimaginable, de l’incompréhensible.

Tous les éléments de l’installation, sont organisés dans le but d’obtenir davantage d’expression plastique, et je ne sépare guère l’esthétique, le pratique et le conceptuel.

J’ai envoyé paître le dogme de l’abstraction pure, qui ne voulait surtout pas entretenir de lien avec le réel; j’ai détourné librement les formes abstraites, dans un esprit ludique où la valeur flotte souveraine et légère, au-dessus de la toile, qu’elle ne recouvre pas… un abstrait sensuel, qui fait de l’espace de l’écran, un monde en apesanteur propre à tous les voyages de l’esprit et du corps.

Dans cette aventure, j’ai impliqué plusieurs personnes, une ingénierie complexe, et des centaines de petites décisions successives – l’art est un monde, et pas dans le sens de «monde de l’art», mais un processus social, qui réunit des gens d’une manière complexe, pour aboutir à quelque chose.

La persévérance reste toujours pour moi l’attelle suprême.

 

Bien sûr, je voudrais marquer un moment de mon époque alter-modern, où les artistes vagabondent, à travers un art qui explore toutes les directions du temps et de l’espace, toutes les dimensions du présent; cette flânerie qui s’est transformée en mode de connaissance et de production.

 

Catalin, Paris 2011

For all of my art projects, I have a generic term : «thelittlesubjects”, subjects inspired by the immediate reality of the everyday.

 

I confess, well, my confidence lies is in the power of discretion.

 

All my projects, “M”, “OCUPAT”, “3èsARTS”, “CrêpusculeVILLE”, “CFP”, “L’Echalier – PÎRLEAZU ‘”, “meetiquesMERCATOS”, “veloLINGA” have taken form over time.

Welcome to Logo land! It is now accepted that we are all “logotomized”! …

As in Aikido, I try to divert the force of publicity (to my advantage).

Categorically, I do nothing. I do not force things. I keep my eyes open to the world and try to be engaged with it.

Everything is usable: the small ladder, key chains, paper “raisin format,” the everyday “I can’t wait for Sunday,” the dating site “Meetic”, “Velib ‘” … the daily subtle air.

It is the art of “doing nothing” which makes me lighter and more determined, a state of mind, which I feel very close to.

Combining fantasy and reality is an important focus of my work, which aims also to engage the viewer physically so that meaning can emerge.

“Stepping over the stairs” (a Romanian phrase which means ‘to have a nerve’), is placed on a worship space, religious decoration becomes the only plausible alternative, the only way to exit the social highway.

A kind of initiating journey, if not spiritual, which takes visitors to the borders of infinity.

A singular work to the honor of a place and a metaphor for the quest of the imperceptible, the unimaginable, the incomprehensible.

All parts of the system are organized in order to get further artistic expression, and I do not separate the aesthetics from the practical and conceptual.

I despise the dogma of pure abstraction, which does not aim to maintain a link with reality, I change abstract forms freely, in a playful spirit in which values float sovereignty and lightly above the canvas, it does not hide itself … a sensual abstract, which transforms the canvas space into a weightless world to grasp all the trips of mind and body.

In this adventure, I have had several people involved, a complex business, and hundreds of small successive decisions – art is a world, not in the sense of “the art world”, but a social process, which brings people together in a complex way in order to achieve something.

Perseverance is always, for me, the supreme support.(splint)

 

Of course, I would like also to emphasize a moment of the alter-modern era in which I belong to, where artists roam through an art that explores all directions of time and space and all dimensions, a path that transforms itself into knowledge and production.

 

Catalin, Paris 2011

Pentru ansamblul proiectelor mele, folosesc termenul generic «micileSubiecte», subiecte inspirate din realitatea imediată, din cotidianul ordinar.

 

Asfel, vă mărturisesc încrederea mea în forţa discreţiei.

 

Toate proiectele mele: «M», «OCUPAT», «3èsARTS», «CrêpusculeVILLE», «C.F.P.», «L’ECHALIERPÎRLEAZU’», «meetiquesMERCATOS», «veloLINGA», s-au cristalizat de-a lungul anilor.

Bine aţi venit la Logoland! Poate, nu lipseşte, acestei fabule, decât morala: «suntem, toţi, logotomizaţi»! . . .

Ca în aïkido, încerc să deturnez forţa publicităţii în folosul meu.

Mai concret? Eu nu fac nimic. Nu forţez lucrurile. Păstrez privirea deschisă spre lume şi încerc să fiu în priza cu ea.

Totul este utilizabil: scăricica, brelocul, bicicleta oficială de oraş «velib‘», coala de hârtie format «raisin»,… cotidianul subtil şi aerian.

Este o artă fără «ambiţie» care, în acelaşi timp, mă face mai lejer şi mai hotărât; o stare de spirit, de care mă simt foarte aproape.

Faptul de a conjuga imaginarul cu realitatea, constitue unul din axele importante ale lucrului meu.

«A sări pârleazul» (locuţiunea noastră care denotă obrăznicia), am plasat-o într-un spaţiu de cult; decorul religios devenind singura alternativă credibilă, singura modalitate de a ieşi din autoruta socială.

Un fel de voiaj initiatic, care conduce vizitatorul spre frontierele infinitului.

O acţiune insolită, despre memoria locului şi o metaforă despre căutarea imperceptibilului, a inimaginabilului, a inexplicabilului.

Toate elementele instalaţiilor sunt organizate în scopul obţinerii unei cât mai mari expresii plastice, şi nu separ de loc esteticul, practicul şi conceptualul.

Am trimis la plimbare dogma „abstracţia pură”, care nu voia, mai ales, să întreţină, ea, legătura cu realul; am deturnat, cu bună credinţă, forma abstractă, într-un spirit ludic unde valorile plutesc suverane şi libere, deasupra pânzei (pe care nu o acoperă . . . un abstract senzual), face, din spaţiul ecranului, o lume imponderabilă, proprie tuturor călătoriilor de spirit.

În aceste aventuri, am implicat mai multe persoane, o inginerie complexă, şi sute de mici decizii successive – arta este o lume, şi nu în sensul de «lumea artei», un proces social, care reuneşte nişte oameni, pentru a ajunge la ceva.

Perseverenţa ramîne totdeauna pentru mine atela mea supremă.

 

Bineînţeles, aş vrea să marchez un moment, din epoca mea alter-modernă, unde artiştii vagabondează, prin mijlocirea unei arte care explorează toate sensurile timpului şi spaţiului, toate dimensiunile prezentului; o hoinăreala, care s-a transformat într-o modalitate de cunoaştere şi producţie.

 

Catalin, Paris 2011