07T_3èsARTS

3èsARTS

 

 

 

J’ai démarré ce travail, en 2000, avec la proposition faite à la galerie «Gutharc».

 

Trois en matière d’art, selon Larousse, c’est un cycle de triptyques, sur papier, ayant le format raisin (50 cm x 65 cm), comme module. Le triptyque est un instrument opérationnel, dans la définition de l’acte émotionnel trinitaire (l’amour).

Cette série modulable, travaillée en technique mixte : aquarelle, gouache, encre de chine, crayon, collage, par la numérisation ultérieure, me donne une liberté absolue, pour organiser les valeurs dans les champs et trouver «le vide médian» – l’inattendu. Ainsi, je ne suis plus dans la spéculation de mon propre potentiel, mais au cœur de ma vérité artistique.

Au delà de «3èsARTS», il y a un microcosme et un macrocosme.

Je vais droit au dépouillement; vers la richesse des plans silencieux. Je travaille un peu comme Spinoza concevait Dieu : «Une seule substance pour tous les attributs.»

Un abstrait sensuel, où les valeurs flottent souveraines et légères, au dessus de l’écran (support), qu’elles ne recouvrent pas, qui fait de l’espace compositionnel, un monde en apesanteur, propre à tous les voyages d’esprit. Ainsi, mes modules prennent des formes imprévisibles flottant dans l’espace.

Mes triptyques – hésitation prolongée entre construction et hasard, entre «prismatique» et colloïdal – sont nés d’un esprit de suite, l’un étant issu de l’autre, par une réaction en chaîne.

Prémédité ou aléatoire, mon geste ne l’est . . . qu’en apparence.

3èsARTS

 

 

 

Am demarat această lucrare, în 2000, cu ocazia propunerii facută galeriei «Alain Gutharc».

 

Trei în materie de arte, potrivit definiţiei Larousse, este un ciclu de  tripticuri, pe hârtie, având, ca modul, formatul raisin (50 cm x 65 cm). Tripticul e instrument operaţional, în definirea actului emoţional trinitar (iubirea).

Această serie modulabilă, în tehnica mixtă: acuarelă, guaşe, tuş, creion, colaj, prin numerizare ulterioară,  îmi dă o libertate absolută, în a organiza valoric câmpurile şi a găsi « vidul median » – exact ce te află nepregătit. Asfel, nu ma mai aflu in speculatia propriului meu potential, ci in inima adevarului meu artistic.

Dincolo de «3èsARTS», se află un microcosmos şi un macrocosmos.

Merg de-a dreptul spre deposesie; spre bogatia planurilor silentioase. Lucrez un pic cum Spinoza concepea Dumnezeul : «O singura substanta pentru toate semnele.»

Un abstract sensual, unde valorile plutesc suverane şi uşoare, deasupra ecranului (suportului), pe care nu-l acoperă, care face din spaţiul compoziţional, o lume imponderabilă, proprie tuturor călătoriilor în spirit. Astfel, modulele mele iau forme imprevisibile suspendate in spatiu.

Tripticurile mele – ezitări prelungite între construcţie şi hazard, între «prismatic» şi coloidal – sunt născute într-un spirit de suită, unul ieşind din altul, ca o reacţie în lanţ.

Premeditat sau aleatoriu, gestul meu nu este, astfel, decât … în aparenţă.

3èsARTS

 

 

 

I started this work in 2000 with a proposal sent to “Gutharc” art gallery.

 

Three, in art, according to Larousse, is a series of triptychs on paper, with a grape format (50 cm x 65 cm), as a module. The triptych is an operational instrument defining the emotional Trinitarian act (love).

This modular series done in mixed media: watercolor, gouache, Indian ink, pencil, collage and by scanning later, gives me absolute freedom to organize the values into fields and find the “empty middle” – the unexpected. Thus, I am not speculating my own potential, but the heart of my artistic truth.

Beyond “3èsARTS” there is a microcosm and a macrocosm.

I go straight ahead; through the richness of silent paths. I work somewhat like Spinoza’s conception of God, “one substance for all attributes”.

An abstract sensuality, where values are floating sovereignty and lightly above the screen (support), they do not overlap, which makes the composition spacious, a world of weightlessness, appropriate to all voyages of the spirit. Thus, my modules take unpredictable forms floating in space.

My triptychs – a prolonged hesitation between construction and chance, between “prismatic” and colloid – were born of a sense of continuity, one being derived from the other by a chain reaction.

Premeditated or random, my action is . . . what it appears.